marți, 9 decembrie 2014

Un univers paralel

După câteva zile în care nu am avut timp să dorm, ajung acasă şi...îmbrăţişez patul. Adorm. Nu ştiu dacă visez sau nu. Sunt undeva între vis şi realitate. Visul însă...bate realitatea! Sau o fi invers?! Nu îmi dau seama. Ştiu doar că mă văd pe mine...dormind. Simt că plutesc. Se spune că, atunci când dormim, sufletul pleacă în alte părţi. Ăsta este visul, de aceea visăm. Visăm ceea ce face sufletul nostru. El nu se pierde, pentru că este legat de corp. Iar atunci când sufletul se întoarce la noi, ne trezim. Brusc. 
 
În noaptea asta însă...simt, mai mult ca oricând, că plutesc o dată cu sufletul meu. Mă simt odihnită, deşi sunt atât de obosită...simt că aş putea muta munţii din loc. Nu ştiu unde merg, dar sufletul îmi dansează de fericire. Mă simt liberă. Ştiu, adică simt că merg într-un loc de unde aparţin. Merg...plutesc...până când ajung într-un...
 
...loc ce seamănă cu planeta mea. Peste tot în jurul meu văd copiii se joacă fericiţi. Văd feţe sunoscute, familiare. Nu îmi dau seama însă de unde îi cunosc pe toţi acei copii. Sufeltul meu pare că ştie ceea ce se întâmplă. 

"- Nu ştii unde eşti, aţa-i?" - îmi vorbeşte sufletul.
"- Tu...tu eşti eu? Eu sunt...eu cine sunt? Cum de îmi poşi vorbi şi cum de te pot înţelege, suflete?"
"- Doar un răspuns îţi dau: doar bucură-te de călătorie şi nu pune multe întrebări. Doar bucură-te...!"
"- Dar...suflete....am nevoie de explicaţii, de îndrumări. Nu te întreb nimic, spune-mi tu ce crezi că trebuie să ştiu...te rog!"
"- Bine...fie! Suntem într-un univers paralel. Planeta asta seamănă cu Planeta Pământ. Însă aici sunt numai copii. Care copii te intrebi. NOI! Copiii din noi se joacă şi îşi trăiesc copilăria mult visată aici, în acest univers paralel. Fiecare dintre noi, fie că suntem tineri sau bătrâni, suntem copii. Acum...nu mai pune întrebări şi bucură-te de călătorie. Observând, vei înţelege mai multe. Te vei găsi şi pe tine...copilă! Vei vedea cum toamna şi iarna copiii se joacă cu cele mai frumoase jucării! Te vei vedea pe tine...asa cum ţi-ai dorit dintotdeauna!"
Mă uit în jurul meu şi mă văd jucându-mă cu păpuşi nespus de frumoase! Mă văd jucându-mă cu o căsuţă de păpuşi superă.Sunt eu copil. Şi sunt fericită. Am tot ceea ce îmi doresc. Pentru că, în copilărie, mi-am dorit foarte mult o căsuţă de păpuţi pe care nu am avut posibilitatea să o am, iată că acum...mă văd, în sfârşit, jucându-mă cu o astfel de căsuţă. Sunt fericită. Luminată. Zâmbesc. Mă joc. Este minunat să văd că, în acest univers paralel, sunt un copil atât de fericit!


Sursă poză: www.bestkids.ro

 După un timp, mă văd cum iau o altă păpuşă în braţe. O pup. Vorbesc cu ea. Cânt alături de ea. Râd. Prind curaj şi mă apropii, îndemnată de sufletul meu.

Sursă poză: www.bestkids.ro
Observ că păpuşa vorbeşte şi cere să se joace. Cântă. Îmi amintesc, cu lacrimi în ochi, cât de mult mi-am dorit s am şi o astfel de păpuşă, însă nu am putut avea nici această jucărie atunci când eram mică. Şi nu am fost un copil mofturos, m-am mulţumit cu ceea ce am avut, am fost fericită şi am împărţit şi cu alţii ceea ce aveam. 

Acum însă...nu îmi vine să cred când văd cât sunt de fericită şi de liniştită. Nu pot să cred că undeva, în universul ăsta mare, am rămas un copil. Observ cum păpuşa face tumbe de fericire şi urmăreşte gesturile de afecţiune. Se poartă cu mine (copil) ca şi când aş fi mama ei. 

După un timp, observ cum păpuşa cere să fie mângâiată şi ţinută în braţe. Apoi adoarme. 
 
Iar eu...mă trezesc. În patul meu. Îmi amintesc, perfect, visul. Însă nu ştiu ce să cred. A fost real? Sau nu? Nu ştiu...însă am înţeles că sufletul rămâne tânăr, pururi copil. Indiferent de probleme, de greutăţi, de piedicile puse de viaţă. Indiferent de ani. Indiferent de copilăria pe care a avut-o fiecare. Cu toţii suntem copii, pentru că avem părinţi. Suntem copiii lor!

Un comentariu:

Radu Thor spunea...

Mult succes îţi doresc!